Belarus - scurta descriere

Belarus, denumita oficial Republica Belarus, este o tara fara iesire la mare, aflata in Europa de Est, vecina cu Rusia catre nord-est, Ucraina catre sud, Polonia catre vest, si Lituania si Letonia catre nord-vest. Capitala tarii este Minsk; printre alte orase mari se numara Brest, Grodno (Hrodna), Gomel (Homjel), Moghilev (Mahiloŭ) si Vitebsk (Vicebsk). Peste 40% dintre cei 207.600 km² sunt impaduriti, iar principalele sectoare economice sunt agricultura si industria prelucratoare.

Pana in secolul al XX-lea, teritoriile Belarusului modern au apartinut mai multor tari, intre care se numara Principatul Polotkului,Marele Ducat al Lituaniei, Uniunea Polono-Lituaniana, si Imperiul Rus. Dupa Revolutia Rusa, Belarusul a devenit republica constituenta a Uniunii Sovietice, primind numele de Republica Sovietica Socialista Bielorusa (RSSB). Frontierele Belarusului au luat forma lor actuala in 1939–1945, cand unele teritorii ale Poloniei i-au fost incorporate in urma invaziei sovietice a Poloniei. Tara si teritoriul sau au fost devastate de al Doilea Razboi Mondial, in timpul caruia Belarusul a pierdut circa o treime din populatie si mai mult de jumatate din resursele economice. Republica s-a dezvoltat din nou in anii postbelici. In 1945, RSS Bielorusa a devenit membra fondatoare a Natiunilor Unite, impreuna cu Uniunea Sovietica si cu RSS Ucraineana.

Parlamentul republicii a declarat suveranitatea Belarusului la 27 iulie 1990, si in procesul de destramare a Uniunii Sovietice, Belarusul si-a declarat independenta la 25 august 1991. Alexander Lukasenko este presedintele tarii din 1994. In ciuda obiectiilor guvernelor Occidentale, Lukasenko a continuat politicile din epoca sovietica, intre care perpetuarea proprietatii de stat in economie. Conform unor organizatii si tari, alegerile au fost incorecte, iar adversarii politici ai presedintelui au fost suprimati violent. In 2000, Belarus si Rusia au semnat un acord de extindere a cooperarii, afirmand dorinta de a crea o uniune.

Peste 70% din populatia de 9,49 milioane de oameni a Belarusului traieste in zone urbane. Peste 80% din populatie este formata din etnici belarusi, cu minoritati semnificative de rusi, polonezi si ucraineni. De la referendumul din 1995, tara are doua limbi oficiale: belarusa si rusa. Constitutia Belarusului nu declara o religie oficiala, desi principala religie practicata in tara este ortodoxia rusa. A doua religie, romano-catolicismul, are un numar mult mai mic de credinciosi, dar atat Pastele cat si Craciunul ortodox si catolic sunt sarbatori nationale. Belarusul are cel mai mare indice al dezvoltarii umane din membrii CSI.

Denumirea de „Belarus” corespunde literal termenului „Rusia Alba” (Rutenia Alba). Exista mai multe presupuneri privind originea numelui „Rutenia Alba”. O teorie etno-religioasa sugereaza ca numele utilizat pentru descrierea partii din vechile pamanturi rutene aflate in granitele Marelui Ducat al Lituaniei care fusese populata predominant de slavii crestinati, spre deosebire de Rutenia Neagra, care era predominant locuita de baltici pagani. O explicatie alternativa a numelui este pe marginea hainelor albe purtate de slavii autohtoni. O a treia teorie sugereaza ca vechile pamanturi rutene necucerite de tatari (adica Połack, Vicebsk si Mahiloŭ) fusesera denumite „albe”. Alte surse sustin ca inainte de 1267, pamantul necucerit de mongoli era considerat „Rutenia Alba”. In 2008, istoricul Ales Bely si-a prezentat teza de doctorat, care sugera ca denumirea de „Rutenia Alba” se refera la zona Republicii Novgorod cucerita de Cnezatul Moscovei in 1478; in termenii geografiei actuale, aceasta inseamna estul Belarusului si zonele cucerite prin expansiunea spre vest a Moscovei in timpul Razboiului Livonian din secolul al XVII-lea.

Numele de „Rutenia” este uneori substituit cu cel de „Rusia”, si astfel „Rutenia Alba” este denumita uneori „Rusia Alba”. Aceasta confuzie a fost incurajata de regentii moscoviti dupa caderea Rusiei Kievene. Cnejii moscoviti, incepand cu Ivan al IV-lea, s-au considerat succesori de drept ai dinastiei ducale rutene, iar utilizarea numelui de „Rusia” cu referire la toate fostele pamanturi rutene (ale slavilor rasariteni) a devenit o arma politica si casus belli pentru cucerirea tuturor teritoriilor rutene ocupate de Lituania si Polonia. Numele a aparut pentru prima oara in literatura medievala in germana si latina; cronicile lui Jan din Czarnków amintesc de incarcerarea marelui duce lituanian Jogaila si a mamei sale in „Albae Russiae, Poloczk dicto” la 1381. Termenul latinesc Alba Russia a fost utilizat din nou de catre Papa Pius al VI-lea pentru a infiinta o societate iezuita in 1783. Bula papala oficiala afirma: „Approbo Societatem Jesu in Alba Russia degentem, approbo, approbo”. Prima utilizare a termenului de „Rusia Alba” cu referire la Belarus a fost pe la sfarsitul secolului al XVI-lea, din partea lui Jerome Horsey, un englez cunoscut pentru legaturile stranse cu curtea regala rusa. In secolul al XVII-lea, tarii rusi au folosit denumirea de „Rutenia Alba” pentru a descrie pamanturile cucerite de la Marele Ducat al Lituaniei.

Belarus a fost numita oficial de catre rusi „Bielorusia” (in rusa Белоруссия; cu ultima parte similara in romana, dar nu si in rusa cu termenul „Rusia” — scris Россия) in perioada tarista, iar tarul rus se autointitula „Tar al tuturor Rusiilor”, intrucat imperiul sau era format din toate Rusiile – cea Mare, cea Mica, cea Alba. Dupa Revolutia Bolsevica din 1917, termenul de „Rusia Alba” a provocat confuzie cu fortele militare social-democrate care se opuneau bolsevicilor „rosii”. In perioada RSS Bieloruse, a fost imbratisat termenul de „Bielorusia” ca parte a constiintei nationale. In Belarusul de vest, aflat sub control polonez in perioada interbelica, termenul de „Byelorussia” a fost utilizat cu referire la regiunile oraselor Białystok si Grodno (Hrodna).

Termenul de „Bielorusia” (numele din alte limbi, inclusiv in romana, bazandu-se pe forma ruseasca) a fost utilizat oficial pana in 1991, cand Sovietul Suprem al RSS Bieloruse a declarat republica independenta cu numele de „Belarus” (Беларусь, in rusa), pentru a reflecta forma corecta in limba autohtona. Utilizarea temporara a denumirilor RSS Bielorusa si a abrevierilor sale a fost permis intre 1991 si 1993. Fortele conservatoare din Belarusul independent nu au sustinut schimbarea de nume si s-au opus fara succes includerii sale in propunerea constitutionala din 1991.

Oficial, numele complet al tarii este „Republica Belarus” (Рэспубліка Беларусь, Республика Беларусь, Respublika Belarus). Astfel, numele de „Bielorusia” a fost inlocuit de „Belarus” pe plan international, in limbile de circulatie mondiala, in limba romana, dar si partial in rusa (desi numele traditional inca persista); similar, adjectivul „bielorus” a fost inlocuit cu „belarus”] (desi in rusa nu a aparut un alt adjectiv). „Bielorus” este mai apropiat de termenul rusesc initial bielaruski. Intelectualii belarusi din anii stalinisti au incercat sa schimbe numele din „Bielorusia” spre o forma de „Krivia” din cauza presupusei legaturi cu Rusia. Unii nationalisti s-au opus numelui din acelasi motiv. Unele state prefera insa sa foloseasca in continuare denumirea traditionala, istorica, in limba nationala. Astfel, in Suedia, desi o petitie a fost depusa de cetateni belorusi pentru modificarea numelui din „Vitryssland” in „Belarus”, denumirea oficiala continua sa fie cea de „Vitryssland” (in traducere „Rusia Alba”). In Franta, desi denumirea oficiala in limba franceza la ONU este „République de Bélarus” (traducere propusa de guvernul belarus), la recomandarea mai multor institutii franceze intre care Academia Franceza si Ministerul de Externe, continua sa fie folosit numele de „Biélorussie”. Mai multe ziare populare publicate pe plan local pastreaza insa numele vechi al tarii in limba rusa, ca de exemplu Komsomolskaia Pravda v Bielorussii, varianta locala a unui popular ziar rusesc. Cei ce doresc reunificarea Belarusului cu Rusia continua sa utilizeze si ei termenul de „Bielorusia”.

sursa: wikipedia.org