Arta

Arta este in esenta cea mai profunda expresie a creativitatii umane. Pe cât de dificil de definit, pe atât de dificil de evaluat, având in vedere faptul ca fiecare artist isi alege singur regulile si parametrii de lucru, se poate spune totu si ca “arta” este rezultatul alegerii unui mediu, a unui set de reguli pentru folosirea acestui mediu si a unui set de valori ce determina ce anume merita a fi exprimat prin acel mediu pentru a induce un sentiment, o idee, o senzatie sau o traire in modul cel mai eficient posibil pentru acel mediu. Prin modul sau de manifestare, arta poate fi considerata si ca o forma de cunoastere (cunoasterea artistica).

Intr-un sens larg, termenul “arta” desemneaza orice activitate, care se bazeaza pe cunostinte, exercitiu, perceptie, imaginatie si intuitie. Intr-un sens mai strict, se adauga la cele de sus lipsa de functionalitate (practica) ,cunoastere, estetica.
Britannica Online defineste arta ca "indemânare si imaginatie in creatia de obiecte, medii ambiante sau experiente estetice care pot fi impartasite" (the use of skill and imagination in the creation of aesthetic objects, environments, or experiences that can be shared with others.)

Definitia si evaluarea artei a devenit problematica mai ales de la inceputul secolului 20. Richard Wollheim face distinctie intre trei moduri de acces: realist, unde calitatea estetica este o valoare independenta de orice punct de vedere uman; obiectivist, unde calitatea estetica este deasemeni o valoare absoluta, dar dependenta de experienta umana generala; si pozitia relativista, in care calitatea estetica nu este o valoare absoluta, dar depinde de, si variaza cu experienta umana a diferitilor indivizi.[2] Un obiect poate fi caracterizat in functie de intentie, sau lipsa acesteia, a creatorului sau, indiferent de scopul sau functiunea lui. De exemplu o ceasca, care poate folosita ca un simplu recipient, poate fi considerat obiect de arta, daca e intentionata obiect estetic. Deasemeni, o pictura poate fi considerata obiect de mestesug (deci nu obiect de arta), daca este un produs de masa.
Natura artei a fost descrisa de Richard Wollheim ca "unul din termenii cei mai elusivi (care se eschiveaza) ale problemelor traditionale de cultura umana" (one of the most elusive of the traditional problems of human culture). A fost definita ca vehicol pentru expresia sau comunicatia de emotii si idei, un mijloc pentru explorarea si aprecierea elementelor formale pentru sine, si ca mimesis sau reprezentatie. Leo Tolstoi a identificat arta ca un mijloc indirect de a comunica intre persoane. Benedetto Croce si R.G. Collingwood au avansat ideea idealista ca arta exprima emotii, si ca opera de arta asadar exista esentialmente in mintea creatorului.
Teoria artei isi are radacinile in filozofia lui Immanuel Kant si a fost dezvoltata in secolul 20. Arta ca mimesisare radacini adânci in filozofia lui Aristotel.

De la Iluminism incoace sub arta se inteleg mai ales formele asa-numitelor arte frumoase:
- Arta plastica cu genurile clasice pictura si grafica, sculptura, arhitectura si o multitudine de alte genuri secundare, precum din sec. 19 arta aplicata ca gen apropiat mestesugului artistic
- Arta dramatica cu diviziile principale teatru, dans/coreografie si cinematografie
- Muzica cu diviziile principale muzica vocala si muzica instrumentala
- Literatura cu gruparile epica, dramaturgie si lirica
De la inceputul Modernismului incoace formele de expresie, tehnicile si mijloacele artei s-au largit semnificativ, de exemplu cu fotografia in cazul artei plastice. Atât in cazul artei dramatice, muzicii si literaturii, dar si in arta plastica, in prezent se adauga si asa-numitele medii noi (new media), ca de exemplu radio si televiziune, dar sivideo, online media si altele. Din ultimele decenii ale sec. 20, impartirea clasica incepe sa-si piarda importanta. Genuri de arta ca instalatie sau arta media nu mai cunosc genurile clasice.


surse: wikipedia.org(text), argento.ro(foto1), studentie.ro(foto2), zgubilitic.ro(foto3)